tahifemie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAHIFEMÍE, tahifemii, s. f. (
Med.) Manifestare patologică constând în accelerarea exagerată a ritmului vorbirii. – Din
fr. tachyphémie.tahifemie (Dicționar de neologisme, 1986)TAHIFEMÍE s.f. Accelerare a ritmului verbal. [Gen.
-iei. / < fr.
tachyphémie, cf. gr.
tachys – rapid,
pheme – vorbire].
tahifemie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAHIFEMÍE s. f. tulburare de vorbire caracterizată prin accelerarea ritmului verbal. (< fr.
tachyphémie)
tahifemie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAHIFEMÍE, tahifemii, s. f. (
Med.) Manifestare patologică constând în accelerarea exagerată a ritmului vorbirii. — Din
fr. tachyphemie.