tahifagie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAHIFAGÍE s. f. Faptul de a mânca repede. – Din
fr. tachyphagie.tahifagie (Dicționar de neologisme, 1986)TAHIFAGÍE s.f. Faptul, acțiunea de a mânca repede. [Gen.
-iei. / < fr.
tachyphagie, cf. gr.
tachys – rapid,
phagein – a mânca].
tahifagie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAHIFAGÍE s. f. faptul de a ingera repede alimentele, cu masticație insuficientă. (< fr.
tachyphagie)
tahifagie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tahifagíe s. f.,
art. tahifagía, g.-d. tahifagíi, art. tahifagíeitahifagie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAHIFAGÍE s. f. Faptul de a mânca repede. — Din
fr. tachyphagie.