taheometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TAHEOMETRÍE s. f. Tahimetrie. [
Pr.:
-he-o-] – Din
fr. tachéométrie.taheometrie (Dicționar de neologisme, 1986)TAHEOMETRÍE s.f. Tahimetrie. [Pron.
-he-o-, gen.
-iei. / < fr.
tachéométrie].
taheometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TAHEOMETRÍE/TAHIMETRÍE s. f. metodă de măsurare indirectă și rapidă a unghiurilor, a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren cu ajutorul taheometrului; celerimetrie, stadimetrie. (< fr.
tachéométrie)
taheometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TAHEOMETRÍE s. f. Tahimetrie. [
Pr.: -
he-o-] —Din
fr. tachéométrie.