suspinător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUSPINĂTÓR, -OÁRE, suspinători, -oare, adj. (Rar) Care suspină (des), care oftează (mereu). –
Suspina +
suf. -ător.suspinător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suspinătór adj. m.,
pl. suspinătóri; f. sg. și
pl. suspinătoáresuspinător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUSPINĂTÓR, -OÁRE, suspinători, -oare, adj. (Rar) Care suspină (des), care oftează (mereu). —
Suspina +
suf. -
ător.