suspicios - explicat in DEX

suspicios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUSPICIÓS, -OÁSĂ, suspicioși, -oase, adj. Bănuitor, neîncrezător. [Pr.: -ci-os] – Din lat. suspiciosus, fr. suspicieux.

suspicios (Dicționar de neologisme, 1986)
SUSPICIÓS, -OÁSĂ adj. Bănuitor, neîncrezător, plin de suspiciuni. [Pron. -ci-os. / < lat. suspiciosus, fr. suspicieux].

suspicios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUSPICIÓS, -OÁSĂ adj. bănuitor, neîncrezător, plin de suspiciune. (< fr. suspicieux, lat. suspiciosus)

suspicios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
suspiciós (-ci-os) adj. m., pl. suspicióși; f. suspicioásă, pl. suspicioáse

suspicios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*suspiciós, -oásă adj. (lat. suspiciosus, bănuitor, suspect). Rar. Bănuitor.

suspicios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUSPICIÓS, -OÁSĂ, suspicioși, -oase, adj. Bănuitor, neîncrezător. [Pr.: -ci-os] — Din lat. suspiciosus, fr. suspicieux.