suspin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUSPÍN, suspine, s. n. 1. Respirație sonoră, adâncă și prelungită, provocată mai ales de o durere psihică; oftat, suspinare. ◊
Expr. (Rar)
A-și da ultimul suspin = a muri.
2. Respirație scurtă și întretăiată, care însoțește un plâns puternic; sughiț (de plâns), suspinare.
3. (
Reg.) Astmă (la cai). [
Pl. și:
suspinuri] – Din
suspina (derivat regresiv).