suplețe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPLÉȚE s. f. Însușirea de a fi suplu; mlădiere, flexibilitate, maleabilitate. ♦
Spec. Proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente, prin încovoiere ori torsiune, sub acțiunea unor solicitări relativ mici; elasticitate. – Din
fr. souplesse.