supletivism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPLETIVÍSM s. n. (
Gram.) Calitatea de a fi supletiv (
1). – Din
fr. supplétivisme.supletivism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPLETIVÍSM s. n. calitatea de a fi supletiv (1). (< fr.
suplétivisme)
supletivism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPLETIVÍSM s. n. (
Gram.) Calitatea de a fi supletiv (
1). — Din
fr. supplétivisme.