suplețe - explicat in DEX

suplețe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPLÉȚE s. f. Însușirea de a fi suplu; mlădiere, flexibilitate, maleabilitate. ♦ Spec. Proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente, prin încovoiere ori torsiune, sub acțiunea unor solicitări relativ mici; elasticitate. – Din fr. souplesse.

suplețe (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPLÉȚE s.f. 1. Însușirea de a fi suplu; flexibilitate. 2. Proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente la încovoiere sau la torsiune sub solicitări relativ mici; elasticitate. [< suplu + -ețe, după fr. souplesse].

suplețe (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPLÉȚE s. f. 1. însușirea de a fi suplu; flexibilitate. ◊ (peior.) pricepere de a se mlădia după împrejurări. ♦ cu ~ = cu dezinvoltură, fără efort. 2. proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente la încovoiere sau la torsiune sub solicitări relativ mici; elasticitate. (< fr. souplesse)

suplețe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
supléțe (su-ple-) s. f., art. supléțea, g.-d. art. supléței

suplețe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPLÉȚE s. f. Însușirea de a fi suplu; mlădiere, flexibilitate, maleabilitate. ♦ Spec. Proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente, prin încovoiere ori torsiune, sub acțiunea unor solicitări relativ mici; elasticitate. — Din fr. souplesse.