sufoca - explicat in DEX

sufoca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUFOCÁ, sufóc, vb. I. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia. – Din fr. suffoquer, lat. suffocare.

sufoca (Dicționar de neologisme, 1986)
SUFOCÁ vb. I. tr., refl. A (se) înăbuși (din lipsă de aer). [P.i. sufóc, 3,6 -că. / < fr. suffoquer, cf. lat. suffocare].

sufoca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUFOCÁ vb. tr., refl. a (se) asfixia. (< fr. suffoquer, lat. suffocare)

sufoca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sufocá (a ~) vb., ind. prez. 3 sufócă

sufocà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sufocà v. a năbuși.

sufoca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUFOCÁ, sufóc, vb. I. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia. — Din fr. suffoquer, lat. suffocare.