sufocare - explicat in DEX

sufocare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUFOCÁRE, sufocări, s. f. Acțiunea de a (se) sufoca și rezultatul ei; înăbușire, sufocație, asfixiere. – V. sufoca.

sufocare (Dicționar de neologisme, 1986)
SUFOCÁRE s.f. Faptul de a (se) sufoca; sufocație. [< sufoca].

sufocare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sufocáre s. f., g.-d. art. sufocắrii; pl. sufocắri

sufocare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUFOCÁRE, sufocări, s. f. Acțiunea de a (se) sufoca și rezultatul ei; înăbușire, sufocație, asfixiere. — V. sufoca.