sufoca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUFOCÁ, sufóc, vb. I.
Refl. și
tranz. (Adesea
fig.) A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia. – Din
fr. suffoquer, lat. suffocare.