sufloi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUFLÓI, sufloaie, s. n. (
Reg.)
1. Țeavă de trestie sau de soc prin care se suflă în foc, pentru a-l aprinde.
2. Jucărie din scoarță de mesteacăn sau de salcie, cu care fluieră copiii. –
Sufla +
suf. -oi.sufloi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suflói (
înv.,
reg.)
(su-floi) s. n.,
pl. sufloáiesufloi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUFLÓI, sufloaie, s. n. (
înv. și
reg.)
1. Țeavă de trestie sau de soc prin care se suflă în foc, pentru a-l aprinde.
2. Jucărie din scoarță de mesteacăn sau de salcie, cu care fluieră copiii. —
Sufla +
suf. -
oi.