sufocant - explicat in DEX

sufocant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUFOCÁNT, -Ă, sufocanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care provoacă sufocarea, care sufocă; înăbușitor, asfixiant. – Din fr. suffocant.

sufocant (Dicționar de neologisme, 1986)
SUFOCÁNT, -Ă adj. Care sufocă; înăbușitor. [Cf. fr. suffocant].

sufocant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUFOCÁNT, -Ă adj. asfixiant. (< fr. suffocant)

sufocant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sufocánt adj. m., pl. sufocánți; f. sufocántă, pl. sufocánte

sufocant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sufocant a. năbușitor.

sufocant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sufocánt, -ă adj. (lat. suffócans, -ántis). înăbușitor: aer, fum sufocant.

sufocant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUFOCÁNT, -Ă, sufocanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care provoacă sufocarea, care sufocă; înăbușitor, asfixiant. — Din fr. suffocant.