suflură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUFLÚRĂ, sufluri, s. f. Defect de turnare a lingourilor sau al pieselor metalice turnate, constând din mici goluri produse de gazele degajate din metal în urma unor reacții chimice. – Din
fr. soufflure.suflură (Dicționar de neologisme, 1986)SUFLÚRĂ s.f. Defect de turnare al unor piese de metal, constând dintr-un gol mic produs de gazele degajate în timpul solidificării pieselor. [< fr.
soufflure].
suflură (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUFLÚRĂ s. f. defect de turnare a unor piese de metal dintr-un mic gol produs de gazele degajate în timpul solidificării. (< fr.
soufflure)
suflură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suflúră (su-flu-) s. f.,
g.-d. art. suflúrii; pl. suflúrisuflură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUFLÚRĂ, sufluri, s. f. Defect de turnare a lingourilor sau al pieselor metalice turnate, constând din mici goluri produse de gazele degajate din metal în urma unor reacții chimice. — Din
fr. soufflure.