sufită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUFÍTĂ1, sufite, s. f. Parte superioară a scenei, amenajată special pentru manevrarea dispozitivelor de iluminare, aerisire etc.;
p. ext. element scenografic care acoperă sau decorează partea superioară a scenei. – Din
it. soffitta, fr. soffite.sufită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUFITĂ2 s. f. v. sofită.sufită (Dicționar de neologisme, 1986)SUFÍTĂ1 s.f. Foaie de pânză din același material cu cortina, închisă la partea de sus a arlechinului. [< it.
soffitto].
sufită (Dicționar de neologisme, 1986)SUFÍTĂ2 s.f. v.
sofită.
sufită (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUFÍTĂ s. f. partea superioară a scenei, amenajată pentru manevrarea dispozitivelor de iluminat, de aerisit etc.; (p. ext.) foaie de pânză din același material cu cortina, închisă la partea de sus a arlechinului. (< it.
soffitta, fr.
soffite)
sufită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sufítă (parte a scenei)
s. f.,
g.-d. art. sufítei; pl. sufítesufită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUFÍTĂ1, sufite, s. f. Parte superioară a scenei, amenajată special pentru manevrarea dispozitivelor de iluminare, aerisire etc.;
p. ext. element scenografic care acoperă sau decorează partea superioară a scenei. — Din
it. soffitta, fr. soffite.sufită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUFÍTĂ2 s. f. V. sofită.