sufit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUFÍT, sufituri, s. n. Ornament de var și nisip, executat în special pe tavan; tavan ornamentat în acest mod. – După
it. soffitto, fr. soffite.sufit (Dicționar de neologisme, 1986)SUFÍT s.m. (
Liv.) Scriitor care a expus sufismul. [< fr.
soufite].
sufit (Dicționar de neologisme, 1986)SUFÍT s.n. Ornament din var și nisip, executat în special pe tavan. [< it.
soffita].
sufit (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUFÍT1 s. m. scriitor influențat de sufism. (< fr.
soufite)
sufit (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUFÍT2 s. n. ornament din var și nisip, executat în special pe tavan. (< it.
soffitto, fr.
soffite)
sufit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sufít (ornament)
s. n.,
pl. sufíturisufit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUFÍT, sufituri, s. n. Ornament de var și nisip, executat în special pe tavan; tavan ornamentat în acest mod. — După
it. soffitto, fr. soffite.