sufism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUFÍSM s. n. Curent în mistica musulmană, apărut în
sec. VIII și răspândit mai ales în Persia. – Din
fr. soufisme.sufism (Dicționar de neologisme, 1986)SUFÍSM s.n. Sistem de gândire mistic-teozofic, apărut în sec. VIII în Arabia și Persia, cu caracter anticlerical și ascetic. [< fr.
soufisme].
sufism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUFÍSM s. n. curent principal al misticii musulmane, apărut în sec. VIII în Arabia și Persia ca reacție împotriva islamismului, cu caracter anticlerical și ascetic. (< fr.
soufisme)
sufism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sufísm s. n.sufism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUFÍSM s. n. Curent în mistica musulmană, apărut în
sec. VIII și răspândit mai ales în Persia, cu caracter anticlerical și ascetic. — Din
fr. soufisme.