sufix - explicat in DEX

sufix (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUFÍX, sufixe, s. n. Îmbinare de sunete sau un singur sunet care se adaugă după rădăcina sau după tema unui cuvânt pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi. ◊ Sufix lexical = sufix care ajută la formarea cuvintelor noi, schimbând sensul sau categoria gramaticală a cuvântului de bază. Sufix gramatical (sau flexionar) = sufix cu ajutorul căruia se creează forme gramaticale. – Din fr. suffixe.

sufix (Dicționar de neologisme, 1986)
SUFÍX s.n. Sunet sau îmbinare de sunete care se adaugă la rădăcina unui cuvânt, creându-se astfel noi cuvinte, sensuri sau valori gramaticale. [Pl. -xe. / cf. fr. suffixe, lat. suffixus].

sufix (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUFÍX s. n. afix care se adaugă la rădăcina sau tema unui cuvânt, pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi. (< fr. suffixe)

sufix (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sufíx s. n., pl. sufíxe

sufix (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sufix n. silabă pusă la sfârșitul vorbelor spre a le modifica sensul: omen-esc, omen-ie.

sufix (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sufíx n., pl. e (lat suf-fixus, înfipt [fixat] de desupt.V. fix). Gram. Terminațiune adăugată cuvîntului ca să-i modifice înțelesu. De ex.: român-esc, român-ește, Romîn-la.

sufix (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUFÍX, sufixe, s. n. Afix care se adaugă după rădăcina sau după tema unui cuvânt pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi. ◊ Sufix lexical = sufix care ajută la formarea cuvintelor noi, schimbând sensul sau categoria gramaticală a cuvântului de bază. Sufix gramatical (sau flexionar) = sufix cu ajutorul căruia se creează forme gramaticale. — Din fr. suffixe.