substantivat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SUBSTANTIVÁT, -Ă, substantivați, -te adj. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decât substantivul) Care este întrebuințat în funcție de substantiv, care a devenit substantiv. –
V. substantiva.substantivat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBSTANTIVÁT, -Ă, substantivați, -te, adj. (Despre părți de vorbire care aparțin altei clase gramaticale decât substantivul) Care este întrebuințat cu valoare de substantiv, care a devenit substantiv; substantivizat. —
V. substantiva.