substantivare - explicat in DEX

substantivare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBSTANTIVÁRE, substantivări, s. f. Faptul de a substantiva; substantivizare. – V. substantiva.

substantivare (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBSTANTIVÁRE s.f. Faptul de a (se) substantiva; substantivizare. [< substantiva].

substantivare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
substantiváre s. f., g.-d. art. substantivắrii; pl. substantivắri

substantivare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBSTANTIVÁRE, substantivări, s. f. Faptul de a substantiva; substantivizare. — V. substantiva.