substantiva - explicat in DEX

substantiva (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
SUBSTANTIVÁ, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința în funcție de substantiv o parte de vorbire care aparține altei categorii gramaticale decât substantivul. ♦ Refl. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decât substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv. – Fr. substantiver.

substantiva (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBSTANTIVÁ vb. I. tr. A folosi cu funcție de substantiv un cuvânt care are o altă categorie gramaticală. ♦ refl. A se transforma în substantiv; a se substantiviza. [Cf. fr. substantiver].

substantiva (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBSTANTIVÁ vb. tr., refl. a (se) transforma în substantiv, a (se) substantiviza. (< fr. substantiver)

substantiva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
substantivá (a ~) vb., ind. prez. 3 substantiveáză

substantiva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBSTANTIVÁ, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința cu valoare de substantiv o parte de vorbire care aparține altei clase gramaticale decât substantivul; a substantiviza. — Din fr. substantiver.