substantival - explicat in DEX

substantival (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBSTANTIVÁL, -Ă, substantivali, -e, adj. Care ține de substantiv, care este de natura substantivului. ♦ (Adverbial) Cu valoare de substantiv, ca substantiv. – Din fr. substantival.

substantival (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBSTANTIVÁL, -Ă adj. Care ține de substantiv sau de natura lui. ♦ adv. În funcție de substantiv, ca substantiv. [Cf. fr. substantival].

substantival (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBSTANTIVÁL, -Ă adj. care ține de substantiv. ◊ cu valoare de substantiv. ◊ (adv.) cu funcție de substantiv. (< fr. substantival)

substantival (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
substantivál adj. m., pl. substantiváli; f. substantiválă, pl. substantivále

substantival (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBSTANTIVÁL, -Ă, substantivali, -e, adj. Care ține de substantiv, care este de natura substantivului. (Adverbial) Cu valoare de substantiv, ca substantiv. — Din fr. substantival.