substantiv - explicat in DEX

substantiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBSTANTÍV, (1) substantive, s. n., (2) substantivi, adj. 1. S. n. Parte de vorbire care denumește lucruri, ființe sau noțiuni abstracte și care se modifică, în cele mai multe limbi, după număr și caz. 2. Adj. (În sintagma) Colorant substantiv = colorant care vopsește fibrele fără ajutorul mordanților; colorant direct. – Din fr. substantif, lat. substantivus.

substantiv (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
SUBSTANTÍV², substantivi, adj.m. (În expr.) Colorant substantiv = Colorant care vopsește fibrele fără ajutorul mordanților. – Fr. substantif (lat. lit. substantivus).

substantiv (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBSTANTÍV adj.m. Colorant substantiv = materie colorantă care vopsește direct fibrele textile, în special cele vegetale, fără ajutorul mordanților. // s.n. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, noțiuni abstracte etc. [Cf. lat. substantivus, fr. substantif].

substantiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBSTANTÍV I. s. n. parte de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, noțiuni abstracte etc. II. adj. colorant ~ = materie colorantă care vopsește direct fibrele textile (vegetale), fără ajutorul mordanților. (< fr. substantif, lat. substantivum)

substantiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
substantív¹ adj. m., pl. substantívi

substantiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
substantív² s. n., pl. substantíve

substantiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
substantiv n. Gram. vorbă ce exprimă o ființă, un lucru, o idee.

substantiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*substantív, -ă adj. (lat. substantivus). Fil. Care exprimă substanța. Gram. Verbu substantiv, verbu a fi. S.n., pl. e (lat. substantivum, subînț. nomen, nume). Cuvînt care arată o ființă saŭ un lucru. V. verb.

substantiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBSTANTÍV, (1) substantive, s. n., (2) substantivi, adj. 1. S. n. Parte de vorbire care denumește lucruri, ființe sau noțiuni abstracte și care se modifică, în cele mai multe limbi, după număr și caz. 2. Adj. (în sintagma) Colorant substantiv = colorant care vopsește fibrele fără ajutorul mordanților; colorant direct. — Din fr. substantif, lat. substantivus.