strigat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRIGÁT s. n. 1. Faptul de
a striga. ◊
Strigatul catalogului = apelul nominal al elevilor, studenților etc.
2. Rostire de strigături la jocurile țărănești. –
V. striga.strigat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strigát s. n.strigat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRÍGAT s. n. Faptul de
a striga. 1. Strigatul catalogului = apelul nominal al elevilor, studenților etc.
2. Rostire de strigături la jocurile populare. —
V. striga.