străbate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRĂBÁTE, străbát, vb. III.
1. Tranz. și
intranz. A trece printr-un corp, a pătrunde prin..., a traversa, a răzbi.
2. Tranz. A trece pe o suprafață în diferite sensuri, pe toată întinderea ei, de la un capăt la altul; a parcurge, a cutreiera, a traversa.
3. Intranz. A trece pe undeva cu greu, învingând obstacole; a răzbate. ♦ A ajunge la... ♦
Fig. A izbuti, a reuși. –
Stră- +
bate.