strabometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRABOMÉTRU, strabometre, s. n. Instrument cu care se măsoară gradul de deviație de la orientarea normală a ochilor atinși de strabism. – Din
fr. strabomètre.strabometru (Dicționar de neologisme, 1986)STRABOMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea gradului de deviație a ochilor atinși de strabism. [< fr.
strabomètre, cf. gr.
strabos – strabic,
metron – măsură].
strabometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)STRABOMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea gradului de strabism. (< fr.
strabomètre)
strabometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strabométru (-me-tru) s. n.,
art. strabométrul; pl. strabométrestrabometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRABOMÉTRU, strabometre, s. n. Instrument cu care se măsoară gradul de deviație de la orientarea normală a ochilor afectați de strabism. — Din
fr. strabomètre.