strabic - explicat in DEX

strabic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRÁBIC, -Ă, strabici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de strabism. – Din fr. strabique.

strabic (Dicționar de neologisme, 1986)
STRÁBIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de strabism, sașiu. [Cf. fr. strabique].

strabic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STRÁBIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de strabism. (< fr. strabique)

strabic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
strábic adj. m., s. m., pl. strábici; adj. f., s. f. strábică, pl. strábice

strabic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRÁBIC, -Ă, strabici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de strabism. — Din fr. strabique.