străbate - explicat in DEX

străbate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STRĂBÁTE, străbát, vb. III. 1. Tranz. și intranz. A trece printr-un corp, a pătrunde prin..., a traversa, a răzbi. 2. Tranz. A trece pe o suprafață în diferite sensuri, pe toată întinderea ei, de la un capăt la altul; a parcurge, a cutreiera, a traversa. 3. Intranz. A trece pe undeva cu greu, învingând obstacole; a răzbate. ♦ A ajunge la... ♦ Fig. A izbuti, a reuși. – Stră- + bate.

străbate (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
străbáte (-t, ătút), vb. – 1. A parcurge. – 2. A traversa, a trece dintr-o parte în cealaltă. – 3. A pătrunde, a intra, a ajunge la. – Mr. străbat(ire). De la bate cu pref. stră-. Der. directă de la un lat. *extrabattĕre (Pascu, I, 50) este improbabilă. – Der. străbătător, adj. (pătrunzător; deștept).

străbate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
străbáte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străbát, 1 pl. străbátem, 2 pl. străbáteți, imperf. 3 sg. străbăteá; conj. prez. 3 să străbátă; imper. 2 sg. străbáte, 2 pl. străbáteți; ger. străbătấnd; part. străbătút

străbate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
străbate v. 1. a călca un loc în toate direcțiunile: a străbate o țară; 2. a, trece prin: a străbate o pădure; 3. fig. a pătrunde: sgomotul străbătu până la noi. [Cf. a bate câmpii].

străbate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STRĂBÁTE, străbát, vb. III. 1. Tranz. și intranz, A trece printr-un corp, a pătrunde prin..., a traversa, a răzbi. 2. Tranz. A trece pe o suprafață în diferite sensuri, pe toată întinderea ei, de la un capăt la altul; a parcurge, a cutreiera, a traversa. 3. Intranz. A trece pe undeva cu greu, învingând obstacole; a răzbate. ♦ A ajunge la... ♦ Fig. A izbuti, a reuși. — Pref. stră- + bate.