străbătător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRĂBĂTĂTÓR, -OÁRE, străbătători, -oare, adj. 1. Care străbate sau care pătrunde prin ceva. ♦
Fig. Care învinge cu ușurință piedicile; răzbătător.
2. Care cutreieră, care parcurge un loc, o suprafață. –
Străbate +
suf. -ător.