strabism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STRABÍSM s. n. Anomalie care constă în lipsa de paralelism a axelor vizuale, având drept urmare privirea crucișă. – Din
fr. strabisme.strabism (Dicționar de neologisme, 1986)STRABÍSM s.n. Infirmitate, boală în care ochiul se îndepărtează involuntar de axa vizuală; privire încrucișată. [< fr.
strabisme].
strabism (Marele dicționar de neologisme, 2000)STRABÍSM s. n. tulburare a vederii datorită lipsei de coordonare a activității globilor oculari, unul din ochi îndepărtându-se involuntar de axa vizuală. (< fr.
strabisme)
strabism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)strabísm s. n.strabism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STRABÍSM s. n. Anomalie care constă în lipsa de paralelism a axelor globilor oculari, având drept urmare privirea crucișă. — Din
fr. strabisme.