stivuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) STIVUÍRE,stivuiri, s. f. Acțiunea de a stivui; stivare. – V. stivui.
stivuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) stivuíre s. f., g.-d. art. stivuírii; pl. stivuíri
stivuire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) STIVUÍRE,stivuiri, s. f. Acțiune de a stivui; stivare. — V. stivui.