stoarce (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STOÁRCE, storc, vb. III.
Tranz. 1. A presa, a strânge un lucru pentru a scoate (o parte din) lichidul pe care îl conține;
spec. a răsuci în sens contrar capetele unui material textil pentru a face să iasă o parte din lichidul cu care este îmbibat. ◊
Expr. A stoarce (pe cineva)
de puteri (sau
de vlagă) = a face (pe cineva) să-și epuizeze puterile; a slei, a secătui, a istovi de puteri. (
Fam.)
A-și stoarce creierii = a se gândi profund, a se frământa pentru a găsi o soluție.
2. A scoate, a extrage lichidul, sucul care îmbibă un lucru. ◊
Expr. A stoarce lacrimi = a face pe cineva să plângă.
3. Fig. A obține un profit, a lua un bun prin constrângere sau viclenie; a smulge.
4. Fig. A obține ceva cu mare efort. [
Perf. s. storséi, part. stors] –
Lat. extorquere.stoarce (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stoárce (-orc, -ors), vb. –
1. A presa, a scoate, a extrage. –
2. A obține. –
3. A epuiza, a extenua. –
Mr. storcu, storșu, stoarcere. Lat. extŏrquēre, cu schimb de
conjug. ca
toarce (Pușcariu 1649; REW 3094),
cf. it. storcere, prov.,
cat. estorcer, v. fr. estordre, sp. estorcer. –
Der. stors, s. n. (acțiunea de a stoarce);
storsură, s. f. (lichid stors, suc);
storcoși, vb. (a strivi, a face terci), cu
suf. expresiv -
oși.stoarce (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stoárce (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. storc, perf. s. 1
sg. storséi, 1
pl. stoárserăm; part. storsstoarce (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stoarce v.
1. a face să iasă, a scoate strângând sau apăsând cu putere:
a stoarce o lămâie; 2. a apăsa cu teascul ca să iasă zeama:
a stoarce struguri; 3. fig. a seca de puteri, a despuia:
a stoarce țara de oameni și de bani. [Lat. EXTORQUERE].
stoarce (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STOÁRCE, storc, vb. III.
Tranz. 1. A presa, a strânge un lucru pentru a scoate (o parte din) lichidul pe care îl conține;
spec. a răsuci în sens contrar capetele unui material textil pentru a face să iasă o parte din lichidul cu care este îmbibat. ◊
Expr. A stoarce (pe cineva)
de puteri (sau
de vlagă) = a face (pe cineva) să-și epuizeze puterile; a slei, a secătui, a istovi de puteri. (
Fam.)
A-și stoarce creierii = a se gândi profund, a se frământa pentru a găsi o soluție.
2. A scoate, a extrage lichidul, sucul care îmbibă un lucru. ◊
Expr. A stoarce lacrimi = a face pe cineva să plângă.
3. Fig. A obține un profit, a lua un bun prin constrângere sau viclenie; a smulge.
4. Fig. A obține ceva cu mare efort. [
Perf. s. storsei, part. stors] —
Lat. extorquere.