stivator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STIVATÓR, stivatori, s. m. (Rar) Stivuitor. –
Stiva +
suf. -tor.stivator (Dicționar de neologisme, 1986)STIVATÓR s.m. Muncitor care stivuiește marfa în magazia unei nave. [Cf. it.
stivatore].
stivator (Marele dicționar de neologisme, 2000)STIVATÓR s. m. muncitor care stivuiește mărfurile în magazia unei nave. (< it.
stivatore)
stivator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stivatór (rar)
s. m.,
pl. stivatóristivator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STIVATÓR, stivatori, s. m. (Rar) Stivuitor. —
Stiva +
suf. -
itor.