stivui - explicat in DEX

stivui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STIVUÍ, stivuiésc, vb. IV. Tranz. A aranja în stive obiecte de același fel, a face stive; a stiva. – Stivă + suf. -ui.

stivui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stivuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stivuiésc, imperf. 3 sg. stivuiá; conj. prez. 3 să stivuiáscă

stivui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STIVUÍ, stivuiesc, vb. IV. Tranz. A aranja în stive obiecte de același fel, a face stive; a stiva. — Stivă + suf. -ui.