stivare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STIVÁRE, stivări, s. f. (Rar) Acțiunea de
a stiva și rezultatul ei; stivuire. –
V. stiva.stivare (Dicționar de neologisme, 1986)STIVÁRE s.f. Acțiunea de a stiva și rezultatul ei; stivaj. [<
stiva].
stivare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stiváre (rar)
s. f.,
g.-d. art. stivắrii; pl. stivắristivare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STIVÁRE, stivări,
s. f. (Rar) Acțiunea de
a stiva și rezultatul ei; stivuire. —
V. stiva.