spulberatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPULBERÁTIC, -Ă, spulberatici, -ce, adj. (Despre oameni sau comportarea lor) Ușuratic, flușturatic, nestatornic. –
Spulbera +
suf. -atic.spulberatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spulberátic adj. m.,
pl. spulberátici; f. spulberátică, pl. spulberáticespulberatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)spulberatic a. ușuratic.
spulberatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPULBERÁTIC, -Ă, spulberatici, -ce, adj. (Despre oameni sau comportarea lor) Ușuratic, flușturatic, nestatornic. —
Spulbera +
suf. -
atic.