spulbera - explicat in DEX

spulbera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPULBERÁ, spúlber, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) ridica în vârtej și a (se) duce departe (împrăștiindu-se); a (se) risipi, a (se) împrăștia. 2. Fig. A (se) nimici, a (se) distruge. – Lat. *expulverare.

spulbera (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
spulberá (-r, át), vb. – 1. A ridica praful. – 2. A risipi, a dispersa, a împrăștia. – 3. A dezagrega, a desface, a îndepărta. – 4. (Trans.) A se indigna. – Mr. spulbir(are). Lat. *expŭlverāre (Pușcariu 1631; Candrea-Dens., 1457; REW 6842), cf. it. spolverare. – Der. spulber, s. n. (dispersie, dispariție), postverbal folosit artificial în literatură; spulberat, adj. (împrăștiat, risipit; s. m., cap-de-mort, hîrcă), la care, sensul al doilea pare un calc din fr. dissipé; spulberatic (var. spulberatec, înv. spulberos), adj. (inconstant, nestatornic, ușuratic; ușor); spulberătură, s. f. (cantitate de praf, zăpadă, pleavă etc., care se ridică în vînt; plantă, Teucrium chamaedrys). – Cf. pulbere.

spulbera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spulberá (a ~) vb., ind. prez. 3 spúlberă

spulberà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spulberà v. 1. a (se) face praf; 2. fig. a prăpădi, a nimici. [Lat. *EXPULVERARE].

spulbera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPULBERÁ, spulber, vb. I. Tranz și refl. 1. A (se) ridica în vârtej și a (se) duce departe (împrăștiindu-se); a (șe) risipi, a (se) împrăștia. 2. Fig. A (se) nimici, a (se) distruge. — Lat. *expulverare.