spulberare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPULBERÁRE, spulberări, s. f. Acțiunea de
a (se) spulbera și rezultatul ei; împrăștiere, risipire;
fig. nimicire. –
V. spulbera.spulberare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spulberáre s. f.,
g.-d. art. spulberắrii; pl. spulberắrispulberare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPULBERÁRE, spulberări, s. f. Acțiunea de
a (se) spulbera și rezultatul ei; împrăștiere, risipire;
fig. nimicire. —
V. spulbera.