spori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPORÍ, sporésc, vb. IV.
1. Intranz.,
refl. și
tranz. A crește sau a face să crească; a (se) mări, a (se) înmulți.
2. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor
2.
3. Intranz. (
Înv.) A-și da silința, a se zori. ♦
Tranz. A împinge, a îmboldi.
4. Tranz. (
Reg.) A povesti (exagerând); a flecări, a sporovăi. – Din
spor2. Pentru sensul 4,
cf. bg. sporja, scr. sporiti „a discuta”.
spori (Dicționar de neologisme, 1986)SPORI- v.
sporo-.
spori (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPORI- elem. spor
2(o)-.
spori (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sporí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. sporésc, imperf. 3
sg. sporeá; conj. prez. 3
să sporeáscăsporì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sporì v.
1. a avea spor, a se mări sau înmulți:
unde's doi puterea crește și dușmanul nu sporește PANN;
2. a prospera, a progresa:
cine vorbește, lucrul nu’i sporește PANN;
3. a flecări:
sporesc din gură multe PANN.
spori (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPORÍ, sporesc, vb. IV.
1. Intranz.,
refl. și
tranz. A crește sau a face să crească; a (se) mări, a (se) înmulți.
2. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor
2.
3. Intranz. (
înv.) A-și da silința, a se zori. ♦
Tranz. A împinge, a îmboldi.
4. Tranz. (
Reg.) A povesti (exagerând); a flecări, a sporovăi. — Din
spor2. Pentru sensul 4,
cf. bg. s p o r j a,
sb. s p o r i t i „a discuta”.