sporadicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPORADICITÁTE s. f. (Rar) Însușirea, calitatea de a fi sporadic. – Din
fr. sporadicité.sporadicitate (Dicționar de neologisme, 1986)SPORADICITÁTE s.f. (
Rar) Însușirea a ceea ce este sporadic. [Cf. fr.
sporadicité].
sporadicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPORADICITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este sporadic. (< fr.
sporadicité)
sporadicitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sporadicitáte (rar)
s. f.,
g.-d. art. sporadicitắțiisporadicitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*sporadicitáte f. (d.
sporadic). Caracteru de a fi sporadic.
sporadicitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPORADICITÁTE s. f. (Rar) Însușirea, calitatea de a fi sporadic. — Din
fr. sporadicité.