spori - explicat in DEX

spori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPORÍ, sporésc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A crește sau a face să crească; a (se) mări, a (se) înmulți. 2. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor². 3. Intranz. (Înv.) A-și da silința, a se zori. ♦ Tranz. A împinge, a îmboldi. 4. Tranz. (Reg.) A povesti (exagerând); a flecări, a sporovăi. – Din spor². Pentru sensul 4, cf. bg. sporja, scr. sporiti „a discuta”.

spori (Dicționar de neologisme, 1986)
SPORI- v. sporo-.

spori (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPORI- elem. spor²(o)-.

spori (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sporí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sporésc, imperf. 3 sg. sporeá; conj. prez. 3 să sporeáscă

sporì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sporì v. 1. a avea spor, a se mări sau înmulți: unde's doi puterea crește și dușmanul nu sporește PANN; 2. a prospera, a progresa: cine vorbește, lucrul nu’i sporește PANN; 3. a flecări: sporesc din gură multe PANN.

spori (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPORÍ, sporesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A crește sau a face să crească; a (se) mări, a (se) înmulți. 2. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor². 3. Intranz. (înv.) A-și da silința, a se zori. ♦ Tranz. A împinge, a îmboldi. 4. Tranz. (Reg.) A povesti (exagerând); a flecări, a sporovăi. — Din spor². Pentru sensul 4, cf. bg. s p o r j a, sb. s p o r i t i „a discuta”.