spontaneitate - explicat in DEX

spontaneitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPONTANEITÁTE s. f. Însușire a ceea ce este spontan. ♦ Vioiciune, promptitudine, naturalețe promptă în atitudini, în comportări etc. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. spontanéité.

spontaneitate (Dicționar de neologisme, 1986)
SPONTANEITÁTE s.f. Însușirea a tot ceea ce este spontan. ♦ Vioiciune, promptitudine. [Pron. -ne-i-. / cf. fr. spontanéité].

spontaneitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPONTANEITÁTE s. f. însușirea de a fi spontan; spontaneism. ◊ vioiciune, promptitudine. (< fr. spontanéité)

spontaneitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spontaneitáte (-ne-i-) s. f., g.-d. art. spontaneitắții

spontaneitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spontaneitate f. caracterul celor spontane.

spontaneitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*spontaneitáte f. (d. spontaneŭ; fr. -néite). Calitatea de a fi spontaneŭ, de a face lucrurĭ fără să te silească nimenĭ: spontaneitatea unuĭ copil.

spontaneitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPONTANEITÁTE s. f. Însușire a ceea ce este spontan. ♦ Vioiciune, promptitudine, naturalețe promptă în atitudini, în comportări etc. [Pr.: -ne-i-] — Din fr. spontanéité.