spionaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPIONÁJ s. n. Faptul de
a spiona (
1); îndeletnicirea spionului (
I 1). ♦ Iscodire, pândă, urmărire. [
Pr.:
spi-o-] – După
fr. espionnage. Cf. it. spionaggio.spionaj (Dicționar de neologisme, 1986)SPIONÁJ s.n. Activitate întreprinsă pentru a obține pe ascuns secrete militare, politice ale unui stat în vederea transmiterii lor unui alt stat. ♦ Iscodire, pândă, urmărire, observare. [Pron.
spi-o-, pl.
-je, -juri. / cf. it.
spionaggio, fr.
espionnage].
spionaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPIONÁJ s. n. activitate întreprinsă pentru a obține pe ascuns secrete militare, politice etc. (după fr.
espionnage, it.
spionaggio)
spionaj (Dicționar de argou al limbii române, 2007)spionaj, spionaje s. n. (deț.) urmărirea de către deținuți a activității gardienilor, în scopul identificării momentului propice comiterii unei acțiuni interzise de regulament.
spionaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spionáj (spi-o-) s. n.spionaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)spionaj n.
1. acțiunea de a spiona;
2. meserie de spion.
spionaj (Dicționaru limbii românești, 1939)*spionáj n, pl.
e (fr.
espionnage). Acțiunea saŭ meseria de a spiona.
spionaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPIONÁJ s. n. Faptul de a spiona (
1); îndeletnicirea spionului (
I 1). ♦ Iscodire, pândă, urmărire. [
Pr.:
spi-o-] — După
fr. espionnage. Cf. it. spionaggio.