spiona - explicat in DEX

spiona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPIONÁ, spionez, vb. I. 1. Intranz. A culege în mod clandestin informații secrete privitoare la un alt stat și a le transmite altui stat. 2. Tranz. și refl. recipr. A (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate. ♦ A (se) privi, a (se) urmări pe furiș. [Pr.: spi-o-] – Din germ. spionieren, it. spionare Cf. fr. espionner.

spiona (Dicționar de neologisme, 1986)
SPIONÁ vb. I. intr. A face spionaj. ♦ tr. A iscodi, a pândi. [Pron. spi-o-, var. șpiona vb. I. / < it. spionare, fr. espionner].

spiona (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPIONÁ vb. I. intr. a face spionaj. II. tr. a iscodi, a pândi. (< germ. spionieren, it. spionare)

spiona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spioná (a ~) (spi-o-) vb., ind. prez. 3 spioneáză

spionà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spionà v. a pândi faptele sau vorbele altuia.

spiona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPIONÁ, spionez, vb. I. 1. Intranz. A culege în mod clandestin informații secrete privitoare la un stat și a le transmite altui stat. 2. Tranz. și refl. recipr. A (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate. ♦ A (se) privi, a (se) urmări pe furiș. [Pr.: spi-o-] — Din germ. spionieren, it. spionare. Cf. fr. espionner.