spionare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SPIONÁRE,spionări, s. f. Acțiunea de a spiona. [Pr.: spi-o-] – V. spiona.
spionare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) spionáre(spi-o-) s. f., g.-d. art. spionắrii; pl. spionắri
spionare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SPIONÁRE,spionări, s. f. Acțiunea de a spiona. [Pr.: spi-o-] — V. spiona.