spiona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPIONÁ, spionez, vb. I.
1. Intranz. A culege în mod clandestin informații secrete privitoare la un alt stat și a le transmite altui stat.
2. Tranz. și
refl. recipr. A (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate. ♦ A (se) privi, a (se) urmări pe furiș. [
Pr.:
spi-o-] – Din
germ. spionieren, it. spionare Cf. fr. espionner.spiona (Dicționar de neologisme, 1986)SPIONÁ vb. I. intr. A face spionaj. ♦
tr. A iscodi, a pândi. [Pron.
spi-o-, var.
șpiona vb. I. / < it.
spionare, fr. espionner].
spiona (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPIONÁ vb. I. intr. a face spionaj. II. tr. a iscodi, a pândi. (< germ.
spionieren, it.
spionare)
spiona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spioná (a ~) (spi-o-) vb.,
ind. prez. 3
spioneázăspionà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)spionà v. a pândi faptele sau vorbele altuia.
spiona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPIONÁ, spionez, vb. I.
1. Intranz. A culege în mod clandestin informații secrete privitoare la un stat și a le transmite altui stat.
2. Tranz. și
refl. recipr. A (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate. ♦ A (se) privi, a (se) urmări pe furiș. [
Pr.:
spi-o-] — Din
germ. spionieren, it. spionare. Cf. fr. espionner.