speculant - explicat in DEX

speculant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
SPECULÁNT, -Ă, speculanți, -te, s. m. și f. Persoană care face speculă (1). – Germ. spekulant.

speculant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPECULÁNT, -Ă, speculanți, -te, s. m. și f. Persoană care face speculă (1). ◊ (Adjectival) Negustor speculant. – Din germ. Spekulant.

speculant (Dicționar de neologisme, 1986)
SPECULÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care face speculă cu diferite mărfuri sau produse; afacerist; speculator. [Cf. germ. Spekulant].

speculant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPECULÁNT, -Ă s. m. f. cel care face speculă; afacerist. (< germ. Spekulant)

speculant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
speculánt s. m., pl. speculánți

speculant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*speculánt, -ă s. și adj. (germ. spekulant, după anal. luĭ fabrikant, musikant; bg. spekulant. Fr. spéculateur). Defav. Cel ce face speculă.

speculant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
speculant m. cel ce face speculă.

speculant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPECULÁNT, -Ă, speculanți, -te, s. m. și f. Persoană care face speculă (1). ◊ (Adjectival) Negustor speculant. — Din germ. Spekulant.