solitudine - explicat in DEX

solitudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOLITÚDINE, solitudini, s. f. (Livr.) Singurătate, izolare (în care se află cineva). – Din fr. solitude, lat. solitudo, -inis.

solitudine (Dicționar de neologisme, 1986)
SOLITÚDINE s.f. (Liv.) Singurătate, izolare. [Cf. lat. solitudo, it. solitudine, fr. solitude].

solitudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SOLITÚDINE s. f. singurătate, izolare. (< fr. solitude, lat. solitudo)

solitudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
solitúdine (livr.) s. f., g.-d. art. solitúdinii

solitudine (Dicționaru limbii românești, 1939)
*solitúdine f. (lat solitúdo, -údinis). Singurătate.

solitudine (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
solitudine f. singurătate.

solitudine (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOLITÚDINE s. f. (Livr.) Singurătate, izolare (în care se află cineva). — Din fr. solitude, lat. solitudo, -inis.