soliman (Dicționaru limbii românești, 1939)
solimán n., pl. urĭ și e (turc. süleĭmani, adică „propriŭ luĭ Solomon„). P. P. Onice: peatra solimanuluĭ. V. suliman.
soliman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Soliman m. numele a 3 Sultani ai Turciei: SOLIMAN I, fiul lui Baiazid peri strangulat de soldații fratelui său Musa (1405-1410); SOLIMAN II (cel Mare sau Magnificul), fiul lui Selim I, cel mai celebru dintre Sultani; ocupă Belgradul (1521), Rodosul (1522), învinse pe Unguri la Mohaci (1526), coprinse Buda (1529) și asediă zadarnic Viena (1496-1566); SOLIMAN III, fratele si succesorul lui Mahomed IV (1687-1691).